Lucian Giurchescu: "Teatrul romanesc sufera grav de lipsa de informatie"

A emigrat in timpul comunismului, desi era unul dintre regizorii de succes din teatrul romanesc. A revenit dupa 1990 fara sa mai poata atinge performantele notabile de dinainte. Lucian Giurchescu revine la Nottara, unde repeta in aceste zile pentru un spectacol cu Jocul dragostei si-al mortii de Romain Rolland. Despre trecut si prezent, dar si despre o necesara privire spre viitor, am stat de vorba intre doua repetitii. - Dupa un val de simpatie inregistrat in toata lumea, in anii '90 teatrul romanesc a iesit, cum se spune, din carti. Umblati foarte mult prin lume, cum se mai vede, in acest moment, teatrul romanesc peste hotare? - La inceputul deceniului '90 a fost un val de simpatie pentru tot ceea ce venea din Romania, dar asta s-a terminat odata cu mineriada. Dupa acel moment, eu am simtit pe propria piele aceasta schimbare. Reusisem sa obtin de la o Fundatie din Danemarca o suma importanta de bani pentru producerea unui spectacol. Acolo s-a stiut foarte mult despre mineriada, s-a transmis totul, complet. Peste cateva saptamani mi s-a spus ca le pare foarte rau, dar dupa ce au vazut ca in Romania presedintele statului isi da acordul pentru distrugerea unor laboratoare, pentru ca oamenii sa fie batuti pe strada, nu vor sa aiba de-a face cu asa ceva. Iar eu nu puteam sa spun ca nu se intamplase. Fusese o perioada inainte de '89 in care spectacolele romanesti ajungeau mai des peste hotare, si tot ce venea din est nastea interes - erau "trufanda", ciudatenii, iar intelectualitatea din vest era foarte stangista, iar un timp turneele au mai continuat. Acum, numai de noi depinde sa revenim in atentia generala din care am disparut. Turneele teatrale sunt foarte scumpe, putine teatre si le pot permite. Acum iesirile sunt din ce in ce mai putine pentru ca nu se gasesc formele de colaborare potrivite pentru a ne facilita iesirea. Asta depinde de directori, ei trebuie sa concretizeze aceste actiuni, daca stii sa umbli nu e imposibil. Dar e mai comod sa nu faci nimic. Pe langa lipsa de legi pe care o pomeneam mai devreme este si o lipsa de gandire a guvernantilor care nu stiu ce vor, de fapt, ce au de gand cu miscarea culturala din aceasta tara. - Ca om de teatru venit de peste granita vi se pare ca exista o deschidere catre dramaturgia contemporana? - Da si nu. O deschidere pare sa existe, dar nu circula informatia. Constat de multe ori ca oamenii de teatru romani habar n-au sau nu vor sa stie despre mari autori si texte arhijucate in lume. Parca nu ne dam seama ca am avut 50 de ani de izolare si ca nu stim ce s-a intamplat intre timp in lume. Poate ar fi trebuit ca marile piese jucate in acesti ani sa intre in repertoriile teatrelor, ca sa vada si publicul din Romania ce s-a mai intamplat intre timp. Asa incat mi se pare important ca Uniunea de creatie sau Ministerul Culturii sa-si trimita oamenii in capitalele europene, timp de 2-3 saptamani, ca sa urmareasca structura repertoriului - noutati, performante, tipul de public. Din pacate, mi se pare ca noi nu vrem sa ne informam. Ai zice ca in aceasta epoca, a liberei circulatii si a internetului, trebuie sa stii totul. Ei, uite ca nu-i deloc asa. Nici in cazul directorilor de teatru, nici a secretarilor literari si, din pacate, nici a criticilor de teatru. Textul integral in Adevarul literar si artistic